Deschiderea Parcului Sfatului Ţării şi a Pieţei Unirii la Ialoveni.

Azi, pe 27 martie 2008, în ziua cînd se împlinesc 90 de ani de la Unirea din 1918, în însoritul oraş Ialoveni a avut loc deschiderea a două locuri de interes: a parcului “Sfatul Ţării” şi a “Pieţei Unirii”.

E pentru prima oară cînd am regretat că n-am telefon cu cameră Ei, da trăiesc eu şi cu Ngage…

Trăiesc, neputînd să termin “Procesul”. Îi înţeleg geniozitatea, dar, mai avînd ‘şpe pagini s-a stagnat Seamănă deja a maraton…

Prebac 2008… sau cum se strică lumea.

Săptămîna trecută am avut prebacul. N-aş zice că a fost super complicat, dimpotrivă a a fost cam ceea la ce mă aşteptam. Asta cu referire la însăşi subiectele de pretestări, testul pentru noi a fost foarte complicat şi nu l-am trecut; mai mult decît atît, n-am ţinut nici o clipă.

Principalul test nu era la nici o materie. Era un test de unitate a clasei. Era un test de invidie şi prietenie. Era un test de valorificare a esenţei omului – a “eu”-lui său, a persoanei adevărate.

Dat fiind faptul că testul era cunoscut dinadins de cîteva persoane şi nu de toţi, faptul că cînd am intrat în clasă avînd testul şi ridicîndu-l, am strigat: “noi avem prebacul, şini vre”, vreo doi ieşiseră că-l aveau mai dinainte, faptul că testul l-au scris cu mult mai bine decît noi, faptul că au fost ajutaţi de profesori şi apoi lăudaţi tot de ei, iar cei care tot au luat compunerile de la profesori, dar pe furiş, au primit obiecţii de la aceştia, faptul că A copiază de la B şi primeşte cu 15 punce mai puţin de la aceiaşi profesori, toate acestea pot numai să te facă să vrei să scapi mai repede de liceu.

Asta şi vreu.

Sau poate Kafka acţionează, who knows? Procesul 90% complete, dar se citeşte al dracului de greu.

Vladimir Voronin în vizită la Liceul teoretic “Petre Ştefănucă”. Cum a fost cu adevărat.

Joi, pe 20 martie, preşedintele însoritei Republici Moldova a vizitat liceul în care învăţ.
Iată ce zic cîteva surse informaţionale din RM despre acest eveniment.
linkul 1
linkul 2

Şi, fiind sigur că nimeni nu va citi informaţia de pe resursele linkate, o rezumez eu: domnul Preşedinte a vizitat liceul la rugămintea elevilor. Le-a răspuns la întrebările care îi frămîntau pe elevi, care, la rîndul său, erau legate de sitemul nostru educaţional. Peşedintele a vorbit despre perspective de angajare în cîmpul muncii în RM, de mărirea numărului bugetarilor, de lichidarea unor categorii contractiere (poliţişti, medici generali), de “Bursa Preşedintelui” şi de lichidarea corupţiei în instituţiile de învăţămînt.

Sînt sigur că nu-mi va ajunge o jumătate de oră pe care o am la dispoziţie să formulez toate întrebările/răspunsurile, aşa că voi începe cu cele mai subliniate cazuri.

“Nu credeţi că din cauza admiterii în bază de BAC noi, cei din mediul rural avem o prea mare concurenţă, pe cînd acei din municipii au şaizeci de procente din locuri bugetare? N-ar fi mai bine să fim egali, să avem examene de admitere?”

Asta am pus-o eu. Eu admit că nu era corect formulată, eu admit că sistemul cu BAC e cu mult mai convenabil, că în modul în care se desfăşoară azi reduce la minim corupţia. Eu înţeleg că preşedintele nu era pregătit pentru a răspunde oricît de coerent la întrebare, însă răspunsul dumnealui m-a doborît:

Da şi, vrei chiar fără concurenţă deloc?

MNDA…
Nu, după asta a răspuns normal, n-am obiecţii, a spus că se opune procesului de la Bologna şi că nu e în stare nici Ministerul, nici el însuşi să schimbe ceva. Okei, mai departe omit cîteva întrebări pînă a ajunge la una:

Programa şcolară e cam complicată. N-aţi putea să o uşuraţi un pic?

OOO DAAA, să fi fost eu rus, aş zice că-i un OTJOG de calitate. Şi într-adevăr e: băiatul nu are idee de carte. Se arată prost faţă de preşedinte, pierzînd astfel un punct. 1-1? Cred că da. Nu cred că răspunsul contează, nu e unul semnificativ: e despre ceva că nu se mai poate mai uşor, ci dimpotrivă, se planifică să fie mai greu ş.a.m.d.

Aş vrea să mă interesez despre bursa preşedintelui, cum aş putea obţine-o?

Preşedintele l-a informat frumuşel pe elev despre modul în care se obţine bursa preşedintelui la facultate, despre suma pe care o constituie şi ceva de genu’ ăsta. Aici eu am rămas puţin şocat de capacitatea lui de a formula într-un timp destul de scurt răspunsuri destil de ample. Însă ce a urmat m-a frăpat de tot. Preşedintele l-a întrebat pe Dumitru, autorul întrebării cu bursa, unde acesta vrea să-şi facă studiile. “Peste hotare”, a răspuns Dima. “Atunci în faţa mea tu nu eşti om”, zise Voronin şi trece spre o altă întrebare. Pe de o parte, Vladimir are dreptate (nu într-un mod atît de brutal, dar fie), iar pe de altă parte, Dumitru, care a participat la olimpiadă mondială la biologie are şi el dreptate. 1-1 în continuare? Aha.

De ce Moldova nu aderează la NATO ca să putem circula liber prin Europa?

O da, asta e tare. Nu numai că iese după rubiconul de întrebări legate de procesul educaţional din MD, dar şi face o gafă încurcînd NATO cu perjăli.
Am pierdut trei puncte deodată: am devenit dezinformaţi politic. Deci, preşedintele a venit să ne aducă informaţia corectă. A adus-o, numai că cu puţine condimente. În rimul rînd a spus că NATO e un bloc militar ş fseo takoe. Apoi a explicat că RM după Constituţie e un stat NEUTRU şi nu i se permite să intre în alianţe militare. Tupaia atmazka. Apoi a mai remarcat ceva: RM nu trebuie să aibă alte forţe militare dislocate pe teritoriul său. Asta-i una bună. La scorul de 4-2 în favoarea dumnealui întrebarea asta nu putea fi omisă.

Cînd se va rezolva problema transnistreană?

OIPLEA! Dragă Vadim, dacă ai fi făcut efort şi ai analiza presa de marţi şi miercuri, nu ai pune întrebarea asta. 5:2 I hate losing.
Voronin a răspuns că problema e un complot al duşmanilor care au făcut-o aşa ca ea să nu fie niciodată soluţionată, însă ea va fi. Atît.

De ce nu deschideţi încă un consulat al României pentru că e rînd mare la acesta?

hmmm. Ambiguu: Corina a încercat să ridice problema cu cetăţenia românească. Eu personal sînt deacord cu existenţa unui singur consulat pe teritoriul RM, însă din alte motive. Garantul nostru a răspuns astfel:
Consulatele se deschid pe bază de reciprocitate. La noi e deschis unul acolo, la ei unu. Nu-i sens să mai deschidem încă unul, deci nu-i sens să deschidă şi eu unul la noi.
Apoi moderatorul a încercat să se lase de întrebări politice, au mai fost puse cîteva în legătură cu echipamentul în laboratoare, cu corupţia, lipsa practicii, însă la toate a primit răspunsuri de la sumbru la mai puţin sumbru. Nu era nici unul elocvent că uite iată mîine vin şi dau echipament, nu, au fost de tipul eu amu dau la tăţ echipament, pune-te în rînd ş dacă ţ-a ajiunje, ţ-oi da, da grăieşte, poate ţ-a da şineva rîndu ţîe?.

Cam astea au fost întrebările. Erau puţine, erau puţine importante, însă m-a deranjat întrunirea. Scorul final era vreo 5 la 10, şi nu era în favoarea noastră. Astfel cortegiul prezidenţial a plecat triumfal de la liceu, iar noi am rămas aici, învinşi dar fudui.

E greu să lupţi alături de cei care numai pot striga că i-or tăia pe toţi, pe cînd în realitate nici nu ştiu din ce parte se ţine sabia.

Discurs despre “Micul Prinţ” – A. de Saint-Exupery

Joia trecută am avut plăcerea şi onoarea să ţin un mic discurs despre importanţa recitirii unei cărţi, şi anume a “Micului Prinţ”.
Cu siguranţă subiectul este cu mult mai general: nu e vorba doar de o recitire a unei cărţi în particular, ci de o reabilitare a unei relaţii, a unei atitudini, care a fost formată nu numai de oameni, dar a şi fost influenţată de ipostazele în care se aflau oamenii. De exemplu, deseori se întîmplă că facem cunoştinţă cu cineva, apoi ne formăm o impresie despre persoana dată. E coplicat să ne facem o impresie oricît de obiectivă despre persoană, deoarece comportamentul, atitudinile sale nu erau formulate numai de “eul” său (obiectul nostru de studiu), ci şi de condiţii în care a fost pusă “husa” acestui eu – omul.
Deci, vorbeam de “Prinţ”. E o operă superbă, pe care nu am avut posibilitatea s-o admir la o vîrstă mai fragedă. Însă, vizionînd odată postul de TV “Kultura”, am sesizat accentul serios pus pe această carte. Era privită drept metodă educaţională perfectă nu numai pentru copii, ci şi pentru adulţi, era pusă în rînd cu “Maestrul şi Margareta”, “Faust” şi multe alte mărgăritare ale literaturii universale. Atunci am încercat să o iau de la biblioteca şcolară.
Am rămas frăpat. Tot ce era considerat de mine ca un scop existenţial suprem am regăsit aici. Ceea ce admiram la Confucius, am regăsit aici. Sentimentul concentrat al lui Bradbury l-am văzut aici. “Prinţul” este o totalizare a unei scheme filozofice. “Prinţul” calcă şi în metafizic, nu fără a fi însă existenţial, dar totodată neatins, imaculat prin toată naivitatea pe care o oferă.
Pe departe nu e o operă pentru copii. E doar un pretext pentru a evoca într-un mod mai sublim toate viciile omeniei şi unica metodă de a asambla o concepţie în inima unui cititor tînăr. Doar prin faptul că e dedicată copiilor, cartea schimbă cu mult mai mult în viaţa omeniei. Ea clădeşte fundament acolo unde el şi trebuie clădit, ea o face pentru ca copilul să-şi creeze o impresie despre “bine” şi “rău” odată cu stabilirea diferenţei dintre “lapte” şi “peşte”. Binele şi răul devin tot atît de evidente pentru copil, cum sunt evidente culorile, aceste noţiuni devin expresii indiscutabile, idei absolute, ca nişte axiome pe baza cărora se va construi figura Omului Suprem – a Omului Simplu şi a Omului Amaterial.

E o operă de căpătîi. O operă care ne evidenţiază efemerul materialului. E o operă care dă o noţiune cuvîntului “fericire”. Pînă cînd e cea mai apripoată noţiune pe care am găsit-o.

Turul trecut de “Erudit – Cvartet”

Sîmbăta asta, pe data de 15 martie, au fost jucate cîteva teme de “Erudit-Cvartet”, alcătuite de către mine, Adrian Macari din “Asachi” şi Olga Lopuşanschi din “Acord”. Aici voi posta temele făcute de mine, poate i-ar trebui ele cuiva

Tema 1. Muzică Regală.
1. Acest colectiv a fost întemeiat în 1970 de către Farukh Balsara, Brian may şi Roger Taylor. (Queen)
2. Numele adevărat al acestui interpret pop născut în 1958 este Rogers Nelson. (Prince)
3. Acest single al trupei Sex Pistols a apărut în 1977 la jubileul reginei Elizabeth II şi a urcat pe poziţia a 2-a în chart-uri. (God Save the Queen)
4. Al doilea nume al acestui rege este Aron (Elvis Presley)
5. Single-ul trupei “ABBA” “The Dancing Queen” a fost lansat în acest an. (1975, 1976; se acceptă ambele variante: cîntecul a ieşit pe album în 1975, iar ca single în 76)

Tema 2. Trecut socialist.
1. El a fost ultimul secretar al partidului comunist din URSS. (M. Gorbacev)
2. În acest an a avut loc realizarea unirii a celor 4 republici presocialiste. (1922)
3. El a fost Penultimul secretar al partidului comunist din URSS. (Konstantin Cernenko)
4. Aceste două ştiinţe au fost declarate “false” de către guvernul stalinist (genetica şi cibernetica)
5. tratatele SALT I şi SALT II au fost semnate de către L. Brejnev şi aceşti doi preşedinţi (Gerald Ford şi Jimmy Carter)

Tema 3. Curente literare.
1. Acesta a fost primul curent manifestat în literatura română. (Umanism)
2. Deşi s-a manifestat mai mult în pictură, acest curent apare şi ca literar, apropiindu-se mult de simbolism (impresionism)
3. Denumirea acestui curent provine de la denumirea unui munte în sudul Pelasgo-Daco-Thra-ciei, azi aparţinând Greciei. (Parnasianism; muntele-parnas)
4. Principalii reprezentanţi ai acestui curent sînt Emil Gârleanu, George Coşbuc, Alexandru Vlahuţă, Octavian Goga, Nicolae Iorga (Sămănătorism)
5. Numiţi cel uţin un reprezentant al Poporanismului (Jean Bart, Spiridon Popescu, Calistrat Hogaş, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu)

Tema 4. Cîţi şi cîte?
1. Cîte strofe are un sonet clasic? (14)
2. Una din legendele despre Hercule spune ă el a învins un cîine mitologic: cerberul. Cîte capete avea el? (3)
3. Cîţi oameni au încăput în barcă cu un cîine? (3; Jerome Klapka Jerome: “Trei într-o barcă”)
4. Cîte piese a scris W. Shakespeare? (37)
5. Cîţi ani a trăit Nicolae Labiş? (21; n.1935 d.1956)

Tema 5. Produse lactate.
1. Denumirea populară a procesului de transformarea a zahărului din lapte în acid lactic se numeşte… (înăcrire)
2. În cazuri excepţionale laptele este transportat de acest tip de nave (nave-tancuri)
3. Brînza românească care seamănă cel mai mult cu feta grecească se numeşte… (Telemea)
4. El îşi pierdea cumpătul cînd vedea caşcaval (Rokki din “Chip şi Dale”)
5. Aceasta este proteina principală a laptelui (caseina)

Tema 6. Bucătăria românească.
1. Dacă vom tăia grăsimea de porc sub formă de fîşii, le aşezăm în saramură şi lăsăm pe 2-3 săptămîni primim acest preparat culinar. (Slănina)
2. Ea este o ofrandă adusă de credincioşi la biserică spre sfinţire, în cinstea sfântului zilei, în ziua onomastică a cuiva sau pentru uşurarea sufletelor celor răposaţi, de păcate şi scoaterea lor din osânda veşnică. (Colivă)
3. Instalaţia utilizată în procesul de distilare a prunelor, dar uneori şi a altor fructe înrudite pentru ţuică se numeşte astfel. (alambic sau cazan de ţuică)
4. După ce preparăm caşul, zerul rămas se poate vfierbe, în acest caz vom obţine… (Urdă)
5. Principalele ingrediente ale acestei mîncări sunt vinetele coapte, gogoşari (sau ardei roşii) copţi şi ceapă tăiată. (Zacusca)

Tema 7. Laureaţii Premiului Nobel.
1. Reprezentanţii acestei ştiinţe nu se premiază pentru succesele sale, deşi sînt cunoscute cazuri cînd au primit premiul pentru succesul în alte domenii. (matematica)
2. Primul indian care a primit premiul Nobel a fost el. (Rabindranath Tagore)
3. Marie Curie a primit premiul de două ori; în ce ştiinţe? (Fizică şi chimie)
4. Din cauza politicii din ţara sa, acest poet şi prozator rus a refuzat premiul (Boris pasternak)
5. El a fost unicul om din istoria premiului care a primit de două ori premiul şi nu l-a împărţit cu numeni. (Linus Pauling: Chimie 1954 şi Pace 1962)

Tema 8. Instrumente muzicale tradiţionale
1. Denumirea acestui instrument tradiţional provine de la persanul sihtar. (Chitară)
2. Instrumentul tradiţional rus, balalaika are atîtea strune. (3)
3. Deşi nu e de provinienţă tradiţională, acest instrument se foloseeşte foarte des la interpretarea cîntecelor folclorice, mai ales a celor din Vest. (muzicuţa)
4. Acesta este unul din puţinele instrumente care, deşi face parte din categoria celor tradiţionale, s-a dezvoltat după constiturirea SUA. (banjo)
5. Deşi utilizat chiar ca instrument de percussie, în Banat şi transilvania, acest instrument se acordează diferit, mai tonal, pentru a-i conferi muzicii populare o melodicitate mai mare. (Ţambalul)

Franz Kafka “Metamorfoză”

Niciodată nu tindeam să leg viaţa unui scriitor cu celeexpuse în opera sa. Niciodată nu vroiam să recunosc că “Singurătate” de Eminescu e foarte bună deoarece a fost scrisă cînd autorul îi ducea dor Veronicăi Micle. Nu recunoşteam legătura dintre poezia lui Bacovia şi boala sa. Detestam tratarea “Adio, Arme” din perspectiva participării lui Hemingwayla Primului Război Mondial.
Şi totul a luat sfîrşit odată cu achiziţionarea unui mic volum de Kafka.

“Metamorfoză” e într-adevăr o odă geniului, un imn diferitului şi totodată un document. Da, în “Metamorfoză” printr-o simplă alegorie se evidenţiază cîteva vicii majore ale societăţii, ale unui grup care nu-i acceptă pe cei diferiţi.

Această mică nuvelă relatează despre transformarea de peste noapte a unui băiat într-o insectă enormă, fără vreun pretext oarecare. Devine altfel. Treptat, se supune metamorfozei şi viziunea sa logică şi înţelege că transformarea sa e ireversibilă. Rareori cînd carpediem e mai evocat şi totodată mai subtil.

Totuşi, începusem relatarea cu ideea nerecunoaşterii unei legături operă – creator. Cu “Metamorfoză” totul e diferit: fiind analizată din perspectiva vieţii lui Kafka, a unui simplu agent de asigurări, ale cărui alte opere sunt roduri ale unui “realism bolnăvicios”, nuvela capătă alte nuanţe, care îi intensifică atmosfera, mesajul şi, desigur, impactul.