Franz Kafka “Metamorfoză”
24 martie, 2008
Niciodată nu tindeam să leg viaţa unui scriitor cu celeexpuse în opera sa. Niciodată nu vroiam să recunosc că “Singurătate” de Eminescu e foarte bună deoarece a fost scrisă cînd autorul îi ducea dor Veronicăi Micle. Nu recunoşteam legătura dintre poezia lui Bacovia şi boala sa. Detestam tratarea “Adio, Arme” din perspectiva participării lui Hemingwayla Primului Război Mondial.
Şi totul a luat sfîrşit odată cu achiziţionarea unui mic volum de Kafka.
“Metamorfoză” e într-adevăr o odă geniului, un imn diferitului şi totodată un document. Da, în “Metamorfoză” printr-o simplă alegorie se evidenţiază cîteva vicii majore ale societăţii, ale unui grup care nu-i acceptă pe cei diferiţi.
Această mică nuvelă relatează despre transformarea de peste noapte a unui băiat într-o insectă enormă, fără vreun pretext oarecare. Devine altfel. Treptat, se supune metamorfozei şi viziunea sa logică şi înţelege că transformarea sa e ireversibilă. Rareori cînd carpediem e mai evocat şi totodată mai subtil.
Totuşi, începusem relatarea cu ideea nerecunoaşterii unei legături operă – creator. Cu “Metamorfoză” totul e diferit: fiind analizată din perspectiva vieţii lui Kafka, a unui simplu agent de asigurări, ale cărui alte opere sunt roduri ale unui “realism bolnăvicios”, nuvela capătă alte nuanţe, care îi intensifică atmosfera, mesajul şi, desigur, impactul.