Prebac 2008… sau cum se strică lumea.

Săptămîna trecută am avut prebacul. N-aş zice că a fost super complicat, dimpotrivă a a fost cam ceea la ce mă aşteptam. Asta cu referire la însăşi subiectele de pretestări, testul pentru noi a fost foarte complicat şi nu l-am trecut; mai mult decît atît, n-am ţinut nici o clipă.

Principalul test nu era la nici o materie. Era un test de unitate a clasei. Era un test de invidie şi prietenie. Era un test de valorificare a esenţei omului – a “eu”-lui său, a persoanei adevărate.

Dat fiind faptul că testul era cunoscut dinadins de cîteva persoane şi nu de toţi, faptul că cînd am intrat în clasă avînd testul şi ridicîndu-l, am strigat: “noi avem prebacul, şini vre”, vreo doi ieşiseră că-l aveau mai dinainte, faptul că testul l-au scris cu mult mai bine decît noi, faptul că au fost ajutaţi de profesori şi apoi lăudaţi tot de ei, iar cei care tot au luat compunerile de la profesori, dar pe furiş, au primit obiecţii de la aceştia, faptul că A copiază de la B şi primeşte cu 15 punce mai puţin de la aceiaşi profesori, toate acestea pot numai să te facă să vrei să scapi mai repede de liceu.

Asta şi vreu.

Sau poate Kafka acţionează, who knows? Procesul 90% complete, dar se citeşte al dracului de greu.